Tomosul de canonizare
a Sfântului Ștefan cel Mare
TEOCTIST
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureștilor,
Mitropolit al Munteniei și Dobrogei
și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Prea iubitului cler și dreptcredincioșilor creștini din cuprinsul Patriarhiei Române, har, milă și pace de la Dumnezeu, Părintele luminilor, iar de la noi, Patriarhicești binecuvântări.
Cuvios lucru este și plin de folos duhovnicesc pentru credincioșii Bisericii de a se arăta plini de evlavie, a cinsti și a pomeni, prin slujbe și prin cântări, pe cei ce s-au arătat bineplăcuți lui Dumnezeu în viața lor pământească. Lauda care se dă celor ce trăiesc în chip virtuos se îndreaptă către însuși Dumnezeu, de la care izvorăște oamenilor toată virtutea, precum ne învață Sfântul Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul: „iar lauda celor bune înflăcărează și îndeamnă pe credincioși”.
„Când se laudă dreptul se veselesc popoarele”, glăsuiește proorocul David. Dar lauda binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare ne produce nu numai bucurie duhovnicească, ci și îndemn puternic pentru grija mântuirii sufletești. Fiecare dintre dreptmăritorii creștini sunt datori să cinstească și să laude, după cuviință, pe cei ce au viețuit cu dreaptă credință și fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că lauda este plata virtuții și cel ce laudă virtutea laudă pe însuși Dumnezeu.
Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare, care a cârmuit Țara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoșa credinței în Dumnezeu, cu cea a postului și rugăciunii și cu multe fapte ale dragostei creștine închinate Bisericii și poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici și mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruință a luptat cu prețul vieții sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor țării și a credinței strămoșești fiind numit apărător al creștinătății, a miluit pe săraci și a răsplătit pe luptătorii oșteni, a arătat îndurare și pe cei greșiți i-a îndreptat.
Smerenia noastră împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea jertfelnică pentru credință și neam a dreptcredinciosului Voievod bineplăcut lui Dumnezeu, la faptele și împlinirile lui și purtând grijă de folosul obștesc al credincioșilor, iar pe de altă parte ținând seama de cele arătate de către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care a cerut ca amintirea zilei trecerii la cele veșnice a Marelui Ștefan, să fie așezată ca zi de pomenire a Sfântului,
Urmând obiceiul obștesc al Bisericii și rânduielilor dumnezeieștilor părinți dinaintea noastră, făcut-am cunoscut ca să dea binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare cinstirea cuvenită bărbaților sfinți.
HOTĂRÂM:
să fie pomenit laolaltă cu bărbații cei cuvioși și Sfinți ai Bisericii,
Dat în București, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.