Centru de cercetare si documentare
Analele Putnei



Acum se ascultă:  Manastirea Putna - Paraclisul Sfantului Voievod Stefan cel Mare - 16. Troparele, Pentru rugaciunile   

Cetăţi


Cetatea AlbăCetatea ChiliaCetatea Neamţului
Cetatea OrheiCetatea Nouă - RomanCetatea Sucevei
Cetatea Hotin



Cetatea Albă
Cetatea Albă
Istoric
– ridicată pe urmele vechiului oraş-cetate grec Tyras.
– a aparţinut Imperiului Bizantin, purtând numele „Asprocastron” şi „Maurocastron”.
– a fost, apoi, ocupată de genovezi, punându-i-se numele de „Moncastro”.
– mai târziu, a fost ocupată de tătari.
– sfârşitul sec. al XIV- lea: cetatea aparţine Moldovei.
– 1440: Ştefan al II-lea termină zidul şi poarta celei de a doua incinte.
– 1454: se întregeşte construcţia şi se dotează cetatea cu tunuri.
– 1476: Ştefan cel Mare adaptează cetatea la tactica din vremea lui, bazată pe artilerie: se construieşte poarta cea mare.
– 1479: se termină construcţia celui de-al treilea zid de incintă,
– 1484, 4 august: turcii cuceresc cetatea; în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, lucrează la zidul incintei exterioare, construiesc o giamie şi un minaret.
– 1774: ocupată de ruşi, dar retrocedată turcilor prin pacea de la Kuciuc Kainargi.
– 1806: cucerită de ruşi.
– 1812: este părăsită şi începe să se deterioreze.
– 1880: se iau măsuri de conservare.
– 1928-1930: „Comisia monumentelor istorice” restaurează poarta mare, zidul celei de-a doua incinte şi turnul de pază al acesteia.
Descriere
Cetatea este aşezată pe un teren stâncos, lângă ţărmul abrupt al limanului Nistrului, dominând faţa lacului, de la o înălţime de aproximativ 30 de metri.
Nucleul cetăţii îl formează vechea citadelă, poate genoveză, de plan aproape pătrat (35 x 37 m), prevăzută la colţuri cu turnuri rotunde. Aceasta rămâne în extremitatea nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu latura de nord-est formând baza mică.
Din pânza de ziduri din vremea lui Ştefan cel Mare s-a mai păstrat numai poarta cea mare. Aceasta este cu două etaje, cu două porţi, una exterioară şi alta interioară, cu câte două canaturi fiecare.
Avea pod mobil, peste şanţul ce înconjoară cetatea.
Clădirea porţii este astăzi cuprinsă în incinta din sec. al XVIII-lea.

Pisanii
„În anii de la Întruparea Domnului 6984 (1476) s-au sfârşit marea poartă, în zilele binecredinciosului Io Ştefan voievod şi în zilele panului Luca şi panului Herman.”
„În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului şi de Dumnezeu dăruitului şi de toată lauda vrednicului Ioan Ştefan voievod, domn a toată ţara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început şi a sfârşit acest zid, în timpul pârcălabilor Duma şi Hărman.”

Sus


Cetatea Chilia
Cetatea Chilia
Istoric
– a aparţinut Imperiului Bizantin.
– a fost apoi, ocupată de genovezi.
– 1465: cucerită de Ştefan cel Mare.
– 22 iunie – 6 iulie 1479: Ştefan întăreşte cetatea folosind 800 de meşteri şi 17.000 de salahori.
– 1484: este cucerită de Imperiul Otoman.
Descriere
Cetatea lui Ştefan, ale cărei urme se văd şi azi, avea un zid de incintă cu patru turnuri la colţuri, unele pătrate, altele rotunde şi era împrejmuită cu un şanţ.
În interior, se afla o mică fortăreaţă, care reprezenta, probabil, prima formă a cetăţii.

Sus


Cetatea Neamţului
Cetatea Neamţului
Istoric
– cea mai veche parte a cetăţii, fortăreaţa centrală, datează din vremea lui Petru I Muşatinul. Primul document care o aminteşte este din 3 februarie 1395.
– Ştefan cel Mare construieşte a doua pânză de ziduri precum şi podul mobil şi umple crenelurile vechii cetăţi; de asemenea, înalţă zidurile cetăţii.
– Petru Rareş cere bistriţenilor un meşter care să lucreze aici.
– Alexandru Lăpuşneanu încearcă să o distrugă. (Grigore Ureche).
– Vasile Lupu o transformă în mănăstire, poate numai formal, fiind folosită drept loc de depozit al tezaurului domnesc. Există încă şi este reutilizată ca fortificaţie la sfârşitul sec. al XVII-lea, când Sobieski abia o poate cuceri.
– 13 ianuarie 1718: Mihai Racoviţă o aruncă în aer; opera de distrugere este continuată de oamenii din parte locului, care folosesc cetatea drept carieră de piatră.
– 1866: este declarată monument istoric.
– a fost consolidată în anii 1953 şi 1954.
Descriere
Cetatea este situată pe o culme abruptă, dominând valea Neamţului şi supraveghind drumul spre Suceava.
Ea se compune mai întâi din vechea citadelă de la Petru I Muşatinul, de formă rectangulară, cu ziduri de şist verde, susţinute de 15 contraforţi. În colţuri are patru turnuri pătrate, interioare. În interior, pe laturile de est, vest şi sud, se află, azi ruinate, clădirile din cetate. La nord-est se ridică turnul porţii.
Ştefan cel Mare adaugă acestui nucleu o pânză de ziduri spre nord, singura parte mai expusă. Din celelalte trei părţi, cetatea este inaccesibilă.
Această a doua pânză de ziduri este prevăzută cu patru puternice bastioane semicirculare, adaptate tirului.
Tot de această construcţie se leagă podul care unea platoul de nord cu fortificaţia. Podul are nouă picioare de zid de piatră, înalte de circa 8 m, late de 4,5 m şi groase de peste 2 m. Astăzi se mai văd doar patru din ele, destul de ruinate.

Sus


Cetatea Orhei
Istoric
– 1470: apare pentru prima oară în documente un pârcălab de Orhei.

Descriere
Urmele existente pe peninsula joasă formată de apele Răutului, la 15 km est de actualul oraş Orhei, permit ipoteza că cetatea Orhei (Orheiul Vechi) s-ar fi găsit între satele Trebujeni şi Butuceni, într-o poziţie prielnică apărării.

Peninsula era traversată de un val de zidărie şi două de pământ care închideau limba de pământ spre uscat; din celelalte trei părţi, adâncimea albiei Răutului şi conformaţia râpoasă a malului înalt puneau cetatea la adăpost de atac.
Se mai disting, înăuntrul incintei, intrările unor depozite subterane, dar nici o altă construcţie. Cele două valuri de pământ sunt adăugate într-o epocă posterioară domniei lui Ştefan cel Mare.

Sus


Cetatea Nouă - Roman
Istoric
– oraşul Roman apare pentru prima dată într-un act emis la 30 aprilie 1392 de voievodul Roman I Muşatinul, care i-a dat şi numele.
– iniţial a existat aici o cetate din lemn, de mici proporţii, căreia ungurii, în vremea luptelor din 1467, i-au dat foc, distrugându-o.
– pârcălabii de Cetatea Nouă (Novograd sau Sedorova) sunt menţionaţi în documente cu începere de la 15 septembrie 1466.

– 1483: Ştefan cel Mare ridică în stânga Siretului cetatea de piatră din care nu se mai păstrează decât câteva ruini de ziduri, pe albia râului. Ea a jucat un rol important mai ales în vremea voievodului care a construit-o, decăzând însă sub urmaşii acestuia.
– Dimitrie Cantemir credea că ar fi fost dărmată chiar de Petru Rareş.

Sus


Cetatea Sucevei
Cetatea Sucevei
Istoric
– a fost construită în prima treime a secolului al XIV-lea în timpul domniei lui Petru I Muşatinul.
– 1449: cetatea este ocupată de polonezi.
– Ştefan cel Mare zideşte pânza exterioară de ziduri (20 de metri distanţă de vechea cetate), mult mai groase decât cele vechi şi întărite cu turnuri de plan semicircular, care îngăduiau uşoara manevrare a tunurilor împotriva atacanţilor.
– s-a săpat un nou şanţ, prevăzut cu o contraescarpă.
– Ştefăniţă (1517-1527) a întărit zidul incintei interioare, a construit clădirile alipite acestuia, a refăcut pavajul şi a deschis o poartă.
– 1538: cetatea s-a predat sultanului Soliman, suferind, ca şi oraşul, o cumplită devastare.
– 1564, Alexandru Lăpuşneanu şi-a mutat reşedinţa la Iaşi. Curând după această dată nu se mai întâlnesc „portari de Suceava”, pentru a reapărea între anii 1641-1660, de data aceasta numai cu rosturi pur administrative.
– în vremea lui Istrate Dabija, a funcţionat în cetate o monetărie.
– 1675: Dumitraşcu Cantacuzino începe să dărâme cetatea.
– în timpul lui Duca Vodă un cutremur desăvârşeşte distrugerea, risipind ultimul turn rămas în picioare, pe care localnicii îl numeau „Neboisa” („Nu se teme!”).
– 1777: guvernatorul austriac al Bucovinei permitea armenilor din Gherla, stabiliţi la Suceava, să ia pietre din cetate pentru a-şi construi locuinţe.
– 1897-1903: K.A. Romstorfer ia măsuri de consolidare a părţilor ameninţate.
– 1951: lucrări de consolidare parţială.
Descriere
Aşa cum a fost zidită de Petru I Muşatinul, cetatea cuprindea între patru ziduri groase (1,50–2 m), o incintă rectangulară, citadela de mai târziu.
Incinta era prevăzută cu turnuri şi cu un şanţ ce o înconjura pe trei laturi. A patra latură, cea din nord, era apărată de o pantă abruptă naturală.
În interiorul incintei erau dispuse toate clădirile necesare reşedinţei domnului şi curţii domneşti.
Zidurile exterioare, de o grosime ce ajunge până la aproape 4 metri, au socluri puternic proeminente şi, în unele locuri, ating încă, în stare de ruină, 15 metri înălţime deasupra fundului şanţului.
Şanţul de apărare are o lăţime de 30-40 m şi avea, probabil, iniţial, o adâncime de, aproximativ, 15 m
Accesul în cetate se făcea prin poarta situată în colţul de N-E la care conducea un pod, în parte mobil, sprijinit pe piloni de zidărie şi protejat de lucrări speciale.
S-au păstrat capiteluri de coloane şi chei de boltă decorate cu motive animale, vegetale şi heraldice, sculptate în piatră, ornamente din ceramică.

Pisanii
„Io Ştefan voievod, domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, am făcut … în anul 6985 (1477), luna septembrie, 8.”
„† Io Ştefa[n voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod…zidu]rile cetăţii aceasta [în anul 7000 (1492)] † iar a … sa … în anul … şi … spre … curgător, luna septembrie, 14.”

Sus


Cetatea Hotin
Cetatea Hotin
Istoric

În vremea lui Ştefan cel Mare, cetatea Hotinului a reintrat în componenţa Moldovei, rezultat al păcii moldo-polone de la Overchelăuţi, din anul 1459, iar primii pârcălabi moldoveni au fost instalaţi în dregătorii abia după anul 1463.

Marele voievod a iniţiat ample lucrări de reconstruire şi consolidare a cetăţii Hotinului, printre care şi zidirea paraclisului ce avea să-i poarte numele mai târziu: „Ştefania”. Extinsă de fiul său, Petru Rareş, fortificaţia a căpătat înfăţişarea apropiată celei de astăzi.


Sus