Centru de cercetare si documentare
Analele Putnei



Acum se ascultă:  Pr. Nicolae Tanase si Maica Siluana Vlad - Familia crestina intre realitate si utopie   

Cetăți


Cetatea AlbăCetatea ChiliaCetatea Neamțului
Cetatea OrheiCetatea Nouă - RomanCetatea Sucevei
Cetatea Hotin



Cetatea Albă
Cetatea Albă
Istoric
– ridicată pe urmele vechiului oraș-cetate grec Tyras.
– a aparținut Imperiului Bizantin, purtând numele „Asprocastron” și „Maurocastron”.
– a fost, apoi, ocupată de genovezi, punându-i-se numele de „Moncastro”.
– mai târziu, a fost ocupată de tătari.
– sfârșitul sec. al XIV- lea: cetatea aparține Moldovei.
– 1440: Ștefan al II-lea termină zidul și poarta celei de a doua incinte.
– 1454: se întregește construcția și se dotează cetatea cu tunuri.
– 1476: Ștefan cel Mare adaptează cetatea la tactica din vremea lui, bazată pe artilerie: se construiește poarta cea mare.
– 1479: se termină construcția celui de-al treilea zid de incintă,
– 1484, 4 august: turcii cuceresc cetatea; în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, lucrează la zidul incintei exterioare, construiesc o giamie și un minaret.
– 1774: ocupată de ruși, dar retrocedată turcilor prin pacea de la Kuciuc Kainargi.
– 1806: cucerită de ruși.
– 1812: este părăsită și începe să se deterioreze.
– 1880: se iau măsuri de conservare.
– 1928-1930: „Comisia monumentelor istorice” restaurează poarta mare, zidul celei de-a doua incinte și turnul de pază al acesteia.
Descriere
Cetatea este așezată pe un teren stâncos, lângă țărmul abrupt al limanului Nistrului, dominând fața lacului, de la o înălțime de aproximativ 30 de metri.
Nucleul cetății îl formează vechea citadelă, poate genoveză, de plan aproape pătrat (35 x 37 m), prevăzută la colțuri cu turnuri rotunde. Aceasta rămâne în extremitatea nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu latura de nord-est formând baza mică.
Din pânza de ziduri din vremea lui Ștefan cel Mare s-a mai păstrat numai poarta cea mare. Aceasta este cu două etaje, cu două porți, una exterioară și alta interioară, cu câte două canaturi fiecare.
Avea pod mobil, peste șanțul ce înconjoară cetatea.
Clădirea porții este astăzi cuprinsă în incinta din sec. al XVIII-lea.

Pisanii
„În anii de la Întruparea Domnului 6984 (1476) s-au sfârșit marea poartă, în zilele binecredinciosului Io Ștefan voievod și în zilele panului Luca și panului Herman.”
„În zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului și de Dumnezeu dăruitului și de toată lauda vrednicului Ioan Ștefan voievod, domn a toată țara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început și a sfârșit acest zid, în timpul pârcălabilor Duma și Hărman.”

Sus


Cetatea Chilia
Cetatea Chilia
Istoric
– a aparținut Imperiului Bizantin.
– a fost apoi, ocupată de genovezi.
– 1465: cucerită de Ștefan cel Mare.
– 22 iunie – 6 iulie 1479: Ștefan întărește cetatea folosind 800 de meșteri și 17.000 de salahori.
– 1484: este cucerită de Imperiul Otoman.
Descriere
Cetatea lui Ștefan, ale cărei urme se văd și azi, avea un zid de incintă cu patru turnuri la colțuri, unele pătrate, altele rotunde și era împrejmuită cu un șanț.
În interior, se afla o mică fortăreață, care reprezenta, probabil, prima formă a cetății.

Sus


Cetatea Neamțului
Cetatea Neamțului
Istoric
– cea mai veche parte a cetății, fortăreața centrală, datează din vremea lui Petru I Mușatinul. Primul document care o amintește este din 3 februarie 1395.
– Ștefan cel Mare construiește a doua pânză de ziduri precum și podul mobil și umple crenelurile vechii cetăți; de asemenea, înalță zidurile cetății.
– Petru Rareș cere bistrițenilor un meșter care să lucreze aici.
– Alexandru Lăpușneanu încearcă să o distrugă. (Grigore Ureche).
– Vasile Lupu o transformă în mănăstire, poate numai formal, fiind folosită drept loc de depozit al tezaurului domnesc. Există încă și este reutilizată ca fortificație la sfârșitul sec. al XVII-lea, când Sobieski abia o poate cuceri.
– 13 ianuarie 1718: Mihai Racoviță o aruncă în aer; opera de distrugere este continuată de oamenii din parte locului, care folosesc cetatea drept carieră de piatră.
– 1866: este declarată monument istoric.
– a fost consolidată în anii 1953 și 1954.
Descriere
Cetatea este situată pe o culme abruptă, dominând valea Neamțului și supraveghind drumul spre Suceava.
Ea se compune mai întâi din vechea citadelă de la Petru I Mușatinul, de formă rectangulară, cu ziduri de șist verde, susținute de 15 contraforți. În colțuri are patru turnuri pătrate, interioare. În interior, pe laturile de est, vest și sud, se află, azi ruinate, clădirile din cetate. La nord-est se ridică turnul porții.
Ștefan cel Mare adaugă acestui nucleu o pânză de ziduri spre nord, singura parte mai expusă. Din celelalte trei părți, cetatea este inaccesibilă.
Această a doua pânză de ziduri este prevăzută cu patru puternice bastioane semicirculare, adaptate tirului.
Tot de această construcție se leagă podul care unea platoul de nord cu fortificația. Podul are nouă picioare de zid de piatră, înalte de circa 8 m, late de 4,5 m și groase de peste 2 m. Astăzi se mai văd doar patru din ele, destul de ruinate.

Sus


Cetatea Orhei
Istoric
– 1470: apare pentru prima oară în documente un pârcălab de Orhei.

Descriere
Urmele existente pe peninsula joasă formată de apele Răutului, la 15 km est de actualul oraș Orhei, permit ipoteza că cetatea Orhei (Orheiul Vechi) s-ar fi găsit între satele Trebujeni și Butuceni, într-o poziție prielnică apărării.

Peninsula era traversată de un val de zidărie și două de pământ care închideau limba de pământ spre uscat; din celelalte trei părți, adâncimea albiei Răutului și conformația râpoasă a malului înalt puneau cetatea la adăpost de atac.
Se mai disting, înăuntrul incintei, intrările unor depozite subterane, dar nici o altă construcție. Cele două valuri de pământ sunt adăugate într-o epocă posterioară domniei lui Ștefan cel Mare.

Sus


Cetatea Nouă - Roman
Istoric
– orașul Roman apare pentru prima dată într-un act emis la 30 aprilie 1392 de voievodul Roman I Mușatinul, care i-a dat și numele.
– inițial a existat aici o cetate din lemn, de mici proporții, căreia ungurii, în vremea luptelor din 1467, i-au dat foc, distrugându-o.
– pârcălabii de Cetatea Nouă (Novograd sau Sedorova) sunt menționați în documente cu începere de la 15 septembrie 1466.

– 1483: Ștefan cel Mare ridică în stânga Siretului cetatea de piatră din care nu se mai păstrează decât câteva ruini de ziduri, pe albia râului. Ea a jucat un rol important mai ales în vremea voievodului care a construit-o, decăzând însă sub urmașii acestuia.
– Dimitrie Cantemir credea că ar fi fost dărmată chiar de Petru Rareș.

Sus


Cetatea Sucevei
Cetatea Sucevei
Istoric
– a fost construită în prima treime a secolului al XIV-lea în timpul domniei lui Petru I Mușatinul.
– 1449: cetatea este ocupată de polonezi.
– Ștefan cel Mare zidește pânza exterioară de ziduri (20 de metri distanță de vechea cetate), mult mai groase decât cele vechi și întărite cu turnuri de plan semicircular, care îngăduiau ușoara manevrare a tunurilor împotriva atacanților.
– s-a săpat un nou șanț, prevăzut cu o contraescarpă.
– Ștefăniță (1517-1527) a întărit zidul incintei interioare, a construit clădirile alipite acestuia, a refăcut pavajul și a deschis o poartă.
– 1538: cetatea s-a predat sultanului Soliman, suferind, ca și orașul, o cumplită devastare.
– 1564, Alexandru Lăpușneanu și-a mutat reședința la Iași. Curând după această dată nu se mai întâlnesc „portari de Suceava”, pentru a reapărea între anii 1641-1660, de data aceasta numai cu rosturi pur administrative.
– în vremea lui Istrate Dabija, a funcționat în cetate o monetărie.
– 1675: Dumitrașcu Cantacuzino începe să dărâme cetatea.
– în timpul lui Duca Vodă un cutremur desăvârșește distrugerea, risipind ultimul turn rămas în picioare, pe care localnicii îl numeau „Neboisa” („Nu se teme!”).
– 1777: guvernatorul austriac al Bucovinei permitea armenilor din Gherla, stabiliți la Suceava, să ia pietre din cetate pentru a-și construi locuințe.
– 1897-1903: K.A. Romstorfer ia măsuri de consolidare a părților amenințate.
– 1951: lucrări de consolidare parțială.
Descriere
Așa cum a fost zidită de Petru I Mușatinul, cetatea cuprindea între patru ziduri groase (1,50–2 m), o incintă rectangulară, citadela de mai târziu.
Incinta era prevăzută cu turnuri și cu un șanț ce o înconjura pe trei laturi. A patra latură, cea din nord, era apărată de o pantă abruptă naturală.
În interiorul incintei erau dispuse toate clădirile necesare reședinței domnului și curții domnești.
Zidurile exterioare, de o grosime ce ajunge până la aproape 4 metri, au socluri puternic proeminente și, în unele locuri, ating încă, în stare de ruină, 15 metri înălțime deasupra fundului șanțului.
Șanțul de apărare are o lățime de 30-40 m și avea, probabil, inițial, o adâncime de, aproximativ, 15 m
Accesul în cetate se făcea prin poarta situată în colțul de N-E la care conducea un pod, în parte mobil, sprijinit pe piloni de zidărie și protejat de lucrări speciale.
S-au păstrat capiteluri de coloane și chei de boltă decorate cu motive animale, vegetale și heraldice, sculptate în piatră, ornamente din ceramică.

Pisanii
„Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, am făcut … în anul 6985 (1477), luna septembrie, 8.”
„† Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod…zidurile cetății aceasta [în anul 7000 (1492)] † iar a … sa … în anul … și … spre … curgător, luna septembrie, 14.”

Sus


Cetatea Hotin
Cetatea Hotin
Istoric

În vremea lui Ștefan cel Mare, cetatea Hotinului a reintrat în componența Moldovei, rezultat al păcii moldo-polone de la Overchelăuți, din anul 1459, iar primii pârcălabi moldoveni au fost instalați în dregătorii abia după anul 1463.

Marele voievod a inițiat ample lucrări de reconstruire și consolidare a cetății Hotinului, printre care și zidirea paraclisului ce avea să-i poarte numele mai târziu: „Ștefania”. Extinsă de fiul său, Petru Rareș, fortificația a căpătat înfățișarea apropiată celei de astăzi.


Sus